Potabilizarea apei

Apa contine diversi contaminanti ce provoaca defectiuni la instalatiile sanitare sau fac ca apa sa fie nepotabila. Mai jos gasiti cativa contaminanti ce se analizeaza frecvent in rapoartele de analiza a apei.

DURITATEA IN APA

Duritatea apei se datoreaza prezentei compusilor de calciu si magneziu, care exista intr-o oarecare masura, in toate sursele naturale de apa. Apa dura cauzeaza probleme semnificative cum ar fi :

– depuneri pe instalatiile sanitare, a cazanelor cu abur, infundarea tevilor
-diminuarea transferului termic intre apa si elementul de incalzire – (calcarul este un izolator termic foarte puternic, ceea ce duce la o crestere a costurilor de energie)
-defectiuni la masina de spalat rufe, cea de spalat vase, esspresoare de cafea, masini de gheata, masina de calcat, centrala termica, boiler, etc.
-cresterea consumului de detergenti si materialelor de curatare deoarece calcarul diminueaza puterea de curatare a acestora
-calcarul produce pete albe pe vesela si afecteaza tesatura hainelor

Pentru eliminarea depunerilor de calcar se recomanda montarea unei statii de dedurizare ce contine rasina cationica pentru a rezulta o ‘’apa moale’’ in vederea extinderii duratei de viata a instalatiilor sanitare. Dedurizatorul se dimensioneaza tinand cont de duritatea apei de alimentare, debitul instantaneu si volumul de apa necesar zilnic. Duritatea la iesirea din sistem se poate regla in functie de preferintele beneficiarului, dar in general se recomanda sa fie intre 0 – 5 grade germane.

MIROS DE OUA CLOCITE (HIDROGEN SULFURAT- H2S)

Apa care contine hidrogen sulfurat, de obicei, nu prezinta un risc pentru sanatate, insa da mirosul neplacut de ’’oua clocite’’.
Hidrogenul sulfurat este format de bacterii sulfuroase care pot aparea in mod natural in apa.
Este extrem de coroziv pentru partile metalice ale instalatiilor si echipamentelor ce intra in contact cu apa.
Mirosul neplacut de sulf ce apare in apa calda este cauzat de dezvoltarea unor bacterii in boiler.
Aceste bacterii se pot dezvolta in conditiile unui regim de temperatura inadecvat, iar deseori prezenta fierului si manganului in apa conduce la aparitia mirosului de sulf in apa calda.
S-a constatat ca ridicarea temperaturii in boiler nu este o solutie permanenta, iar sistemele de deferizare-demanganizare nu sunt suficiente.
Contactati specialistii nostrii pentru a primi solutia eficienta pentru eliminarea mirosului apei calde!

FIERUL (Fe) SI MANGANUL (Mn)

Sunt prezenti in mod natural in apa de adancime, iar cuprul si zincul pot proveni de la sistemele vechi de distributie ale apei sau de la coroziunea tevilor si fitingurilor din instalatia sanitara a casei.
Fierul da un gust metalic si astringent apei provocand pete de rugina. Prezenta fierului in apa poate fi usor identificata daca observati pete ruginii pe vasul de toaleta, robineti si alte obiecte casnice. Manganul produce pete maro inchis sau negre si de asemenea afecteaza obiectele sanitare. Exista mai multe modalitati de a inlatura fierul si manganul din apa. Puteti opta pentru filtrele automate cu Birm, Pyrolox sau statii automate cu Ecomix (vizualizati fisele tehnice pentru conditii de operare).
Pentru a vedea exact valorile acestor doi parametrii in apa dumneavoastra este nevoie sa se realizeze un buletin de analiza a apei. Valorile maxim admise conform reglementarilor romanesti in viguare sunt: fier

TRICLORETILENA

Este o hidrocarbura inalt volatila, un lichid incolor cu miros de cloroform.
Este utilizata ca solvent in industria chimica, ca agent de eliminare a uleiurilor si grasimilor, in curatatoriile chimice, in operatiile de rafinare a sulfului, in industria de prelucrare a cauciucului, a vopselelor si a adezivilor, ca solvent pentru curatarea si uscarea pieselor electronice.
In cazul in care se foloseste apa ce contine tricloretilena pentru o durata lunga de timp, pot apare probleme la ficat si poate exista riscul de a face cancer. Este de asemenea iritant pentru ochi si pentru piele si toxic in stare de vapori.
Se recomanda montarea unui filtru automat cu carbon granular activat corect dimensionat.

NITRATII

Se pot regasi in apele din zonele in care s-au utilizat ingrasaminte chimice pentru agricultura. Nivelul nitratilor din apa de baut este recomandat sa fie sub valoarea de 50 mg/l. Conform studiilor, pentru copii mici si sugari concentratia nitratilor in apa de baut si de preparat hrana nu trebuie sa depaseasca 10 mg nitrati /litru.
Azotatul este incolor, inodor, fara gust, foarte stabil si usor se dizolva in apa. Azotitul este instabil si reactioneaza rapid cu alti compusi.
Nitratii (NO3) sunt periculosi in special pentru copii deoarece sistemul lor digestiv ofera conditiile transformarii nitratului in nitrit. Nitritul (NO2) in tractul digestiv al copiilor poate provoca methemoglobinemia (boala sangelui albastru). Nivelul ridicat de nitrati interfera cu capacitatea sangelui copilului de a transporta oxigen.
Consumul de apa cu valori ridicate de nitrati poate genera alergii, hepatita, boli cardiovasculare, afectiuni ale sistemului digestiv, disfunctii ale glandelor tiroide, si chiar cancer.
O solutie in vederea reducerii valorii nitratului din apa de baut o reprezinta montarea unei statii de osmoza inversa la chiuveta de la bucatarie, astfel incat familia ta sa poata consuma apa potabila .
In aplicatii unde exista un procent mare de nitrati si se necesita tratarea pentru toata casa, pentru un cost mult mai mic decat al unei statii de osmoza inversa (varianta pentru toata casa), sistemele cu rasini anionice (denitrificatoare apa) sunt solutia.

BACTERII IN APA

Alimentarea publica cu apa potabila este obligatorie, prin lege, sa fie sigura din punct de vedere microbiologic. Cu toate acestea, sistemele de apa privata, de asemenea vulnerabile la contaminare bacteriologica, revin in sarcina utilizatorului in vederea solutionarii problemei microbiologice.
Problemele bacteriologice se pot rezolva prin montarea unui sterilizator cu ultraviolete sau prin dozare controlata de hipoclorit de sodiu cu ajutorul unei pompe dozatoare si a unui debitmetru cu impuls.
Sterilizatoarele cu lampi UV sunt construite pentru a elimina/reduce din apa bacteriile, virusurile, fungii si algele, prin iradierea cu raze UV. Razele UV distrug structura ADN-ului bacteriilor, ceea ce face imposibila reproducerea acestora. Sterilizatoarele UV sunt destinate exclusiv dezinfectiei apei reci. Aceasta metoda de dezinfectie nu modifica compozitia chimica a apei, iar culoarea, mirosul si gustul apei raman neschimbate. Pentru ca sterilizatorul sa functioneze la parametrii optimi trebui ca apa de alimentare sa indeplineasca anumite conditii (duritate <6dH, fier <0.2mg/l, mangan < 0.05 mg/l, hidrogen sulfurat Clorinarea apei se face cu ajutorul unei pompe dozatoare si a unui debitmetru cu impuls.
Stocarea apei clorinate se va face intr-un rezervor (este nevoie de un timp de contact de minim 30 minute intre agentul de dezinfectie si apa). Pentru a nu exista clor in apa de consum se recomanda montarea unei statii automate cu carbon activ dupa sistemul de clorinare.
In situatiile in care exista probleme majore din punct de vedere microbiologic se recomanda folosirea ambelor variante descrise mai sus.

PSEUDOMONAS AERUGINOSA IN APA

Pseudomonas aeruginosa este o bacterie care se gaseste in mod natural in multe tipuri de apa potabila . Bacteria Pseudomonas este destul de des intalnita in sursele de apa, se dezvolta foarte rapid si este destul de periculoasa fiind rezistenta la antibiotice, provocand chiar moartea in unele cazuri.
Clorinarea putului sau vasului tampon cu tablete de cloramina este ineficienta in cazul in care in buletinul de analiza a apei reiese infectarea cu Pseudomonas aeruginosa. Chiar daca este posibil ca imediat dupa aceasta metoda sa se constate la analiza apei ca bacteria nu mai este prezenta in apa, la o reefectuare a analizei apei bacteria va fi din noua prezenta in apa.
Solutia o reprezinta montarea unei pompe dozatoare de clor astfel incat clorinarea sa se faca permanent.

AMONIACUL SI AMONIUL IN APA

Amoniacul (NH₃) este un compus incolor, gazos, cu un miros caracteristic intepator, si este foarte solubil in apa. Este produsul natural din degradarea compusilor organici cu azot. Cu toate ca este utilizat pe scara larga in societatea noastra, amoniacul poate fi periculos. Amoniacul apare in apa cel mai frecvent in zonele agricole, acolo unde se foloseste sub forma de ingrasamant. Poate fi foarte coroziv pentru unele sisteme sanitare din cupru.
Cu toate ca amoniacul este iritant pentru tractul respirator, numarul limitat de studii care au fost efectuate nu prezinta nici un efect negativ pe termen lung. Nu exista nici o dovada, de exemplu, ca amoniacul poate cauza cancer.
Amoniacul este dificil de indepartat din apa. Acesta poate fi indepartat prin rasini schimbatoare de cationi sub forma de hidrogen, care necesita utilizarea de acid ca regenerant. Degazare poate fi, de asemenea, eficienta. Nici una dintre aceste metode nu este usor de aplicat pentru uzul rezidential.
Statiile cu zeolit ce se regenereaza cu sare, este, de asemenea, un tratament eficient pentru amoniac.
De asemenea o valoare mica a amoniacului din apa este redusa si de statiile automate cu Ecomix, conform fisei tehnice a producatorului.
Amoniacul poate fi distrus chimic prin clorinare, dar produsul rezultat este cloramina, care este, de asemenea, dificil de abordat.
Atunci cand se dizolva in apa, amoniacul normal (NH3) reactioneaza pentru a forma o specie ionizata numita amoniu (NH4 +). pH-ul si temperatura au un mare efect asupra raportului de NH3- NH4 din apa. Cu cat este mai mare pH-ul cu atat mai mare este valoarea amoniacului si creste gradul de toxicitate.
Amoniul din apa se elimina cu ajutorul statiilor de osmoza inversa, fiind si cea mai folosita metoda.